Prima urmă a sașilor
Un hrisov din 12 martie 1437 pomenește „Văraticul lui Giurgiu, unde au fost viile sașilor" — cea dintâi atestare documentară a comunității săsești, catolice, așezate la poalele Cetății Neamțului.
Document din 12 martie 1437
Se încarcă...
Parohia Sfinții Apostoli Petru și Paul
Fila a doua · 1437 – 2011
Șase veacuri de istorie catolică la Târgu Neamț, an cu an și izvor cu izvor — de la viile sașilor pomenite în hrisoave, până la sfințirea bisericii de astăzi.
Secolul al XV-lea
Un hrisov din 12 martie 1437 pomenește „Văraticul lui Giurgiu, unde au fost viile sașilor" — cea dintâi atestare documentară a comunității săsești, catolice, așezate la poalele Cetății Neamțului.
Document din 12 martie 1437
Secolul al XVI-lea
Călugărul franciscan Francesco Pastis din Candia lasă, în 1595–1596, cea dintâi mențiune scrisă a unei biserici catolice la Neamț.
Însemnarea lui Francesco Pastis din Candia
Episcopul Bernardino Quirini consemnează, la poalele Cetății Neamțului, existența a 74 de familii catolice, însumând 383 de credincioși, cu două biserici de lemn deservite de un preot sas de 70 de ani.
Raportul episcopului Bernardino Quirini
Secolul al XVII-lea
În locul vechii capele a Înălțării Sfintei Cruci, năruită de vreme, matroana săsoaică Sofia ridică o biserică nouă și mai mare, cu hramul Sfântului Nicolae, terminată în anul 1629.
Consemnată de Marco Bandini (1646)
Episcopul Marcu Bandini consemnează în Târgu Neamț existența a două lăcașuri de cult catolice și a 21 de familii aparținând acestui rit.
Codex Bandinus (1646)
Epidemia de ciumă din 1660 seceră nenumărate vieți în Moldova. Un an mai târziu, misionarul Vlas Koicevic mai găsește la Neamț biserica de lemn în picioare și 109 suflete rămase.
Raportul lui Vlas Koicevic (1661)
După declinul și distrugerea Cetății Neamțului, însoțite de instabilitatea regiunii, întreaga populație catolică a orașului este nevoită să se refugieze.
Raportul nunțiului apostolic din Polonia
Preotul Ioan Bercus consemnează biserica de lemn „pustie" și doar 3–4 case de catolici, „care înainte erau foarte mulți și cu vază". Cronica veche se închide aici pentru aproape două veacuri.
Scrisoare editată de Vladimir I. Ghica (1912)
Secolul al XVIII-lea
Negustorii armeni așezați în târg cumpără de la puținii catolici rămași biserica ajunsă în paragină. La sfârșitul veacului, plecând și ei, lăcașul trece în folosința credincioșilor ortodocși din Pometea și Pârâu-Ursului.
Secolul al XIX-lea
Serviciile religioase sunt celebrate într-o sală spațioasă aparținând lui Iosif Kertz, pusă la dispoziția comunității și donată mai târziu catolicilor.
Statistica parohiei Bârgăoani
Secolul al XX-lea
În perioada interbelică se consemnează 51 de locuitori catolici în oraș, număr care crește ușor până la 57, în anul 1930.
Recensământul general al populației României, 1930
Familia Kertz donează Bisericii Catolice imobilul care, restaurat și extins peste ani, va deveni lăcașul de cult al comunității de astăzi.
Ca filială a parohiei Nisiporești, comunitatea catolică din Târgu Neamț numără 21 de familii, totalizând 66 de credincioși.
Evidențele parohiei Nisiporești, 31 decembrie 1993
Secolul al XXI-lea
La 1 februarie 2009, comunitatea din Târgu Neamț este ridicată la rang de parohie de sine stătătoare, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Paul.
Episcopia Romano-Catolică de Iași
Se înalță actuala biserică „Sfinții Apostoli Petru și Paul" (2010–2011), sfințită la 19 martie 2011 — semn al credinței mereu reînnoite a comunității.
Cronologie alcătuită pe temeiul izvoarelor istorice: „Călători străini despre Țările Române" (vol. III–VIII și Supliment I), Codexul Bandinus (1646), scrisoarea preotului Ioan Bercus editată de Vladimir I. Ghica (1912), Recensământul general al populației României (1930), evidențele parohiale și datele Episcopiei Romano-Catolice de Iași.